electrocomunicație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ELECTROCOMUNICÁȚIE, electrocomunicații, s. f. Procedeu de comunicare la distanță prin mijloace electromagnetice. – Din
fr. électrocommunication.electrocomunicație (Dicționar de neologisme, 1986)ELECTROCOMUNICÁȚIE s.f. Procedeu de comunicație la distanță prin mijloace electromagnetice. [Gen.
-iei. / < fr.
électrocommunication].
electrocomunicație (Marele dicționar de neologisme, 2000)ELECTROCOMUNICÁȚIE s. f. procedeu de comunicație la distanță prin mijloace electromagnetice. (< fr.
électrocommunication)
electrocomunicație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)electrocomunicáție (-ți-e) s. f.,
art. electrocomunicáția (-ți-a), g.-d. art. electrocomunicáției; pl. electrocomunicáții, art. electrocomunicáțiile (-ți-i-)electrocomunicație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ELECTROCOMUNICÁȚIE, electrocomunicații, s. f. Procedeu de comunicare la distanță prin mijloace electromagnetice. — Din
fr. électrocommunication.