electrocoagula (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ELECTROCOAGULÁ, electrocoagulez, vb. I.
Tranz. (
Med.) A distruge prin coagulare cu ajutorul curentului electric alternativ de înaltă frecvență țesuturile patologice. [
Pr.:
-co-a-] – Din
fr. électrocoaguler.electrocoagula (Dicționar de neologisme, 1986)ELECTROCOAGULÁ vb. I. tr. (
Med.) A efectua o electrocoagulare. [Pron.
-co-a-. / cf. fr.
électrocoaguler].
electrocoagula (Marele dicționar de neologisme, 2000)ELECTROCOAGULÁ vb. tr. a efectua o electrocoagulare. (< fr.
électrocoaguler)
electrocoagula (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)electrocoagulá (a ~) (-co-a-) vb.,
ind. prez. 3
electrocoaguleázăelectrocoagula (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ELECTROCOAGULÁ, electrocoagulez, vb. I.
Tranz. (
Med.) A distruge prin coagulare cu ajutorul curentului electric alternativ de înaltă frecvență țesuturile patologice. [
Pr.:
-co-a-]
— Din
fr. électrocoaguler.