electrocinetic - explicat in DEX

electrocinetic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ELECTROCINÉTIC, -Ă, electrocinetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a electromagnetismului care studiază stările și fenomenele staționare din conductoarele electrice parcurse de curenți electrici de conducție. 2. Adj. Care se referă la electrocinetică (1), care aparține electrocineticii. – Din fr. électrocinétique.

electrocinetic (Dicționar de neologisme, 1986)
ELECTROCINÉTIC, -Ă adj. Referitor la electrocinetică. [< fr. électrocinétique].

electrocinetic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ELECTROCINÉTIC, -Ă s. f. referitor la electrocinetică. II. s. f. ramură a electromagnetismului care studiază stările și fenomenele staționare din conductoarele electrice parcurse de curenți electrici de conducție. (< fr. électrocinétique)

electrocinetic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ELECTROCINÉTIC, -Ă, electrocinetici, -ce, adj. 2. Care se referă la electrocinetică (1), care aparține electrocineticii. – Din fr. électrocinétique.

electrocinetic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
electrocinétic adj. m., pl. electrocinétici; f. electrocinétică, pl. electrocinétice

electrocinetic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ELECTROCINÉTIC, -Ă, electrocinetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a electromagnetismului care studiază stările și fenomenele staționare din conductoarele electrice parcurse de curenți electrici de conducție. 2. Adj. Care se referă la electrocinetică (1), care aparține electrocineticii. — Din fr. électrocinétique.