electrocaustică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ELECTROCAÚSTICĂ s. f. Metodă de tratament prin cauterizare electrică. – Din
germ. Elektrokaustik, fr. électrocaustique.electrocaustică (Dicționar de neologisme, 1986)ELECTROCAÚSTICĂ s.f. Metodă de tratament prin cauterizare electrică. [Pron.
-ca-us-, gen.
-cii. / < fr.
électrocaustique, germ.
Elektrokaustik].
electrocaustică (Marele dicționar de neologisme, 2000)ELECTROCAÚSTICĂ s. f. metodă de tratament prin cauterizare electrică. (< fr.
électrocaustique)
electrocaustică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)electrocaústică s. f.,
g.-d. art. electrocaústiciielectrocaustică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ELECTROCAÚSTICĂ s. f. Metodă de tratament prin cauterizare electrică. — Din
germ. Elektrokaustik, fr. électrocaustique.