electrocardiogramă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ELECTROCARDIOGRÁMĂ, electrocardiograme, s. f. Înregistrare grafică a tensiunii și a curenților electrici care însoțesc activitatea musculară a inimii. [
Pr.:
-di-o-] – Din
fr. électrocardiogramme, germ. Elektrokardiogramm.electrocardiogramă (Dicționar de neologisme, 1986)ELECTROCARDIOGRÁMĂ s.f. Grafic care reprezintă contracțiile inimii înregistrate electric. [< fr.
électrocardiogramme, germ.
Elektrokardiogramm].
electrocardiogramă (Marele dicționar de neologisme, 2000)ELECTROCARDIOGRÁMĂ s. f. grafic obținut prin electrocardiograhie. (< fr.
électrocardiogramme)
electrocardiogramă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)electrocardiográmă (-di-o-gra-) s. f.,
g.-d. art. electrocardiográmei; pl. electrocardiográme; abr. EKG [
cit. ecaghé]
electrocardiogramă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ELECTROCARDIOGRÁMĂ, electrocardiograme, s. f. Înregistrare grafică a tensiunii și a curenților electrici care însoțesc activitatea musculară a inimii. [
Pr.:
-di-o-]
— Din
fr. électrocardiogramme, germ. Elektrokardiogramm.