electrocar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ELECTROCÁR, electrocare, s. n. Cărucior autopropulsat, acționat de un motor electric alimentat de la o baterie de acumulatoare proprie, folosit pentru transportul de materiale pe distanțe scurte în ateliere, depozite, gări etc. –
Electro- +
car. Cf. engl. electrocar, germ. Elektrokarren.electrocar (Dicționar de neologisme, 1986)ELECTROCÁR s.n. Cărucior autopropulsat de acumulatoare, folosit pentru transportul de materiale în fabrici, în gări etc. [< engl.
electrocar].
electrocar (Marele dicționar de neologisme, 2000)ELECTROCÁR s. n. cărucior autopropulsat electric, folosit pentru transportul de materiale. (< engl.
electrocar)
electrocar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)electrocár s. n.,
pl. electrocáreelectrocar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ELECTROCÁR, electrocare, s. n. Cărucior autopropulsat, acționat de un motor electric alimentat de la o baterie de acumulatoare proprie, folosit pentru transportul de materiale pe distanțe scurte în ateliere, depozite, gări etc. —
Electro- +
car. Cf. engl. electrocar, germ. Elektrokarren.