electrocăldură(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ELECTROCĂLDÚRĂ s. f. Electrotermie. – Electro- + căldură.
electrocăldură(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) electrocăldúră s. f., g.-d. art. electrocăldúrii
electrocăldură(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ELECTROCĂLDÚRĂ s. f. Electrotermie. — Electro- + căldură.