electrobuz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ELECTROBÚZ, electrobuze, s. n. Autovehicul de transport în comun, acționat de un motor electric alimentat de la un acumulator propriu (mecanic sau electric) de energie. – Din
germ. Elektrobus, fr. électrobus.electrobuz (Dicționar de neologisme, 1986)ELECTROBÚZ s.n. Vehicul de transport în comun, cu motor electric, alimentat de acumulatoare. [Cf. fr.
électrobus, germ.
Elektrobus].
electrobuz (Marele dicționar de neologisme, 2000)ELECTROBÚZ s. n. vehicul de transport în comun cu motor electric. (< germ.
Elektrobus, fr.
électrobus)
electrobuz (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)electrobúz (vehicul)
s. n.,
pl. electrobúzeelectrobuz (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ELECTROBÚZ, electrobuze, s. n. Autovehicul de transport în comun, acționat de un motor electric alimentat de la un acumulator propriu (mecanic sau electric) de energie. — Din
germ. Elektrobus, fr. électrobus.