elastomecanică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ELASTOMECÁNICĂ s. f. Parte a mecanicii corpurilor solide, deformabile, care se ocupă cu studiul eforturilor și deformațiilor în corpurile elastice sub acțiunea forțelor exterioare. – Din
fr. élastomécanique.elastomecanică (Dicționar de neologisme, 1986)ELASTOMECÁNICĂ s.f. Parte a mecanicii care se ocupă cu studiul deformării corpurilor solide sub acțiunea unor forțe exterioare. [< fr.
élastomécanique].
elastomecanică (Marele dicționar de neologisme, 2000)ELASTOMECÁNICĂ s. f. parte a mecanicii care studiază starea de tensiune și deformare în corpurile elastice supuse solicitărilor unor forțe exterioare. (< fr.
élastomécanique)
elastomecanică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)elastomecánică s. f.,
g.-d. art. elastomecániciielastomecanică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ELASTOMECÁNICĂ s. f. Parte a mecanicii corpurilor solide, deformabile, care se ocupă cu studiul eforturilor și deformațiilor în corpurile elastice sub acțiunea forțelor exterioare. — Din
fr. élastomécanique.