elastomer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ELASTOMÉR, elastomeri, s. m. Polimer sintetic cu proprietăți plastice și elastice asemănătoare cu ale cauciucului natural. – Din
fr. élastomère.elastomer (Dicționar de neologisme, 1986)ELASTOMÉR s.m. Substanță naturală sau sintetică prezentând proprietăți elastice și putând servi drept cauciuc artificial. [< fr.
élastomère].
elastomer (Marele dicționar de neologisme, 2000)ELASTOMÉR s. m. polimer sintetic prezentând proprietăți elastice și plastice asemănătoare cu cele ale cauciucului natural. (< fr.
élastomère)
elastomer (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)elastomér s. m.,
pl. elastomérielastomer (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ELASTOMÉR, elastomeri, s. m. Polimer sintetic cu proprietăți plastice și elastice asemănătoare cu ale cauciucului natural. — Din
fr. élastomère.