ejecție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EJÉCȚIE, ejecții, s. f. Evacuare cu mare viteză, printr-un ajutaj, a unui curent de fluid folosit pentru propulsie. – Din
fr. éjection.ejecție (Dicționar de neologisme, 1986)EJÉCȚIE s.f. Ejectare. [Gen.
-iei, var.
ejecțiune s.f. / cf. fr.
éjection, lat.
eiectio].
ejecție (Marele dicționar de neologisme, 2000)EJÉCȚIE s. f. ejectare. (< fr.
éjection, lat.
eiectio)
ejecție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ejécție (-ți-e) s. f.,
art. ejécția (-ți-a), g.-d. art. ejécției; pl. ejécții, art. ejécțiile (-ți-i-)ejecție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EJÉCȚIE, ejecții, s. f. Evacuare cu mare viteză, printr-un ajutaj, a unui curent de fluid folosit pentru propulsie. — Din
fr. éjection.