efebie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EFEBÍE, efebii, s. f. (În Grecia antică) Școala în care se făcea educația militară și cetățenească a tineretului. – Din
fr. éphébie.efebie (Dicționar de neologisme, 1986)EFEBÍE s.f. Colegiu al tinerilor efebi din vechea Atenă, unde aceștia primeau o educație civilă și militară. [Gen.
-iei. / < fr.
éphébie, gr.
ephebia].
efebie (Marele dicționar de neologisme, 2000)EFEBÍE s. f. (în Grecia antică) colegiu de educație civilă și militară a efebilor. (< fr.
éphébie, gr.
ephebia)
efebie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)efebíe s. f.,
art. efebía, g.-d. art. efebíei; pl. efebíi, art. efebíileefebie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EFEBÍE, efebii, s. f. (În Grecia antică) Școala în care se făcea educația militară și cetățenească a tineretului. — Din
fr. éphébie.