edita (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EDITÁ, editez, vb. I.
Tranz. 1. A efectua lucrările de tipărire și de răspândire a unei cărți sau a unei publicații.
2. A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, un text în vederea publicării lui (cu adnotații critice și explicative); a îngriji apariția unei opere. – Din
fr. éditer.edita (Dicționar de neologisme, 1986)EDITÁ vb. I. tr. A publica o lucrare, o carte, o revistă etc. [< fr.
éditer].
edita (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)editá (-téz, -a't), vb. – A publica.
Fr. éditer. –
Der. (din
fr.)
editor, s. m.;
editorial, adj.;
editură, s. f., cu
suf. din
corectură, tipăritură, etc.;
ediție, s. f.;
reediție, s. f.;
reedita, vb.;
inedit, adj., din
fr. inédit.edita (Marele dicționar de neologisme, 2000)EDITÁ vb. tr. 1. a publica și a pune în vânzare o lucrare, o carte, o revistă, o emisiune poștală, un disc etc. 2. a stabili pentru publicare un text, pe baza unor cercetări competente. 3. (inform.) a pregăti textual datele unui program, în vederea prelucrării lor la ordinator. (< fr.
éditer)
edita (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)editá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
editeázăedità (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)edità v. a publica o carte, gravuri, muzică, etc.
edita (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EDITÁ, editez, vb. I.
Tranz. 1. A efectua operațiile de tipărire și de difuzare a unei cărți sau a unei publicații.
2. A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, un text în vederea publicării lui (cu adnotații critice și explicative); a îngriji apariția unei opere. — Din
fr. éditer.