edilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)EDILITÁTE s. f. 1. Îngrijire a edificiilor și a lucrărilor de interes public ale unui oraș; înzestrare a unui oraș cu astfel de edificii și de lucrări.
2. Disciplină care se ocupă cu studiul, executarea și exploatarea lucrărilor de interes public, destinate să asigure un mediu salubru și un anumit grad de confort într-o localitate. – Din
fr. édilité, lat. aedilitas, -atis.edilitate (Dicționar de neologisme, 1986)EDILITÁTE s.f. Operă de construire și de îngrijire a edificiilor și a lucrărilor de interes public ale unui oraș. ♦ Disciplină care se ocupă cu studierea și cu executarea lucrărilor de interes public. [< lat.
aedilitas, cf. fr.
édilité].
edilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)EDILITÁTE s. f. 1. operă de construire și de îngrijire a edificiilor și a lucrărilor de interes public ale unui oraș. 2. disciplină cu studiul, executarea și exploatarea lucrărilor de interes public. (< fr.
édilité, lat.
aedilitas)
edilitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*edilitáte f. (lat.
aedílitas, -átis). Funcțiunea de edil. Îngrijirea orașuluĭ (strade [!], edificiĭ publice, apă, canalizare ș. a.), care e sarcina primaruluĭ și a consiliuluĭ municipal.
edilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)edilitáte s. f.,
g.-d. art. edilitắțiiedilitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)edilitate f.
1. magistratura edililor;
2. consiliu municipal:
edilitatea bucureșteană.edilitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)EDILITÁTE s. f. 1. Îngrijire a edificiilor și a lucrărilor de interes public ale unui oraș; înzestrare a unui oraș cu astfel de edificii și de lucrări.
2. Disciplină care se ocupă cu studiul, executarea și exploatarea lucrărilor de interes public, destinate să asigure un mediu salubru și un anumit grad de confort într-o localitate. — Din
fr. édilité, lat. aedilitas, -atis.