editor - explicat in DEX

editor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EDITÓR, -OÁRE, editori, -oare, s. m. și f. Persoană care editează o operă. – Din fr. éditeur, lat. editor, -oris.

editor (Dicționar de neologisme, 1986)
EDITÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care se ocupă cu editarea cărților, a revistelor etc. [< fr. éditeur].

editor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EDITÓR, -OÁRE I. s. m. f. 1. persoană, societate care editează cărți, reviste etc. ◊ persoană care pregătește publicarea unor texte, o emisiune de televiziune etc. 2. cel care efectuează editarea programelor pe un ordinator. II. s. n. (inform.) parte a unui calculator care face editarea programelor (4). (< fr. éditeur, lat. editor)

editor (Dicționaru limbii românești, 1939)
*editór, -oáre f. (lat. éditor, -óris, d. éditus, part. d. é-dere, a scoate, a emite, compus ca și vén-dere. V. vînd). Care editează: librar editor.

editor (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
EDITÓR, -OÁRE (‹ fr.) s. m. și f. 1. Persoană (fizică sau juridică) care se ocupă cu editarea cărților, a revistelor etc. 2. (INFORM.) E. de legături = program de sistem utilizat pentru legarea mai multor module-obiect, provenite din una sau mai multe translatări. E. de program = program care realizează, pe baza unor comenzi, editarea unui program-sursă. E. de texte = program care poate realiza formarea sau modificarea oricărui text, inclusiv textul programelor-sursă.

editor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
editór s. m., pl. editóri

editor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
editor m. cel ce editează.

editor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EDITÓR, -OÁRE, editori, -oare, s. m. și f. Persoană (fizică sau juridică) având sarcina de a edita o carte, o revistă etc. — Din fr. éditeur, lat. editor.