edificator - explicat in DEX

edificator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
EDIFICATÓR, -OÁRE, edificatori, -oare, adj. Care edifică (2), care lămurește în mod convingător. – Din fr. édificateur, lat. aedificator, -oris.

edificator (Dicționar de neologisme, 1986)
EDIFICATÓR, -OÁRE adj. De natură a lămuri, a lumina; lămuritor. [Cf. it. edificatore].

edificator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
EDIFICATÓR, -OÁRE adj. de natură a edifica (II), exemplar, concludent, pilduitor; edifiant (2). (< fr. édificateur, lat. aedificatore)

edificator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*edificatór, -oáre adj. Rar. Care edifică, edificant. Subst. Constructor.

edificator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
edificatór adj. m., pl. edificatóri; f. sg. și pl. edificatoáre

edificator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
edificator a. ce insuflă virtute și pietate. ║ m. cel ce edifică.

edificator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
EDIFICATÓR, -OÁRE, edificatori, -oare, adj. Care edifică (2), care lămurește în mod convingător. — Din fr. édificateur, lat. aedificator.