ectogeneză - explicat in DEX

ectogeneză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ECTOGENÉZĂ s. f. Teorie în biologie care rezolvă unilateral problema dezvoltării în natura vie, absolutizând acțiunea mediului extern și contestând implicit rolul structurii interne a organismelor. – Din fr. ectogénèse.

ectogeneză (Dicționar de neologisme, 1986)
ECTOGENÉZĂ s.f. Teorie în biologie care rezolvă unilateral problema dezvoltării în materia vie, absolutizând acțiunea mediului extern și contestând rolul structurii interne a organismelor. [< fr. ectogenèse, cf. gr. ektos – în afară, genesis – naștere].

ectogeneză (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ECTOGENÉZĂ s. f. (biol.) 1. dezvoltare embrionară în afara organismului matern, în vitro. 2. autogeneză cauzată de factori externi. (< fr. ectogenèse)

ectogeneză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ectogenéză s. f., g.-d. art. ectogenézei

ectogeneză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ECTOGENÉZĂ s. f. Teorie în biologie care absolutizează acțiunea mediului exterior asupra organismelor, negând rolul structurii interne a acestora. — Din fr. ectogénèse.