ecleziastic - explicat in DEX

ecleziastic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ECLEZIÁSTIC, -Ă, ecleziastici, -ce, adj. Privitor la biserică sau la cler; bisericesc. [Pr.: -zi-as-] – Din fr. ecclésiastique, lat. ecclesiasticus.

ecleziastic (Dicționar de neologisme, 1986)
ECLEZIASTIC, -Ă adj. Privitor la biserică sau la cler; bisericesc. [Var. eclesiastic, -ă adj. / cf. fr. ecclésiastique, gr. ekklesiastikos < ekklesia – biserică].

ecleziastic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ECLEZIÁSTIC, -Ă adj. referitor la biserică, la cler; bisericesc; eclezial. (< fr. ecclésiastique, lat. ecclesiasticus, gr. ekklesiastikos)

ecleziastic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ecleziástic, -ă adj. (vgr. ekklesiastikós). Bisericesc, relativ la biserică, la cler: istorie ecleziastică. S. m. O carte a Vechĭuluĭ Testament scrisă de Isus fiu luĭ Sirah.

ecleziastic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ecleziástic (e-cle-zi-as-) adj. m., pl. ecleziástici; f. ecleziástică, pl. ecleziástice

ecleziastic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ecleziastic a. privitor la biserică sau la cler: adunarea ecleziastică. ║ m. membru al clerului, preot.

ecleziastic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ECLEZIÁSTIC, -Ă, ecleziastici, -ce, adj. Privitor la biserică sau la cler; bisericesc. [Pr.: -zi-as-] — Din fr. ecclésiastique, lat. ecclesiasticus.