echinocțiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ECHINÓCȚIU, echinocții, s. n. Fiecare dintre cele două momente ale anului (în jurul lui 21 martie și 23 septembrie), când ziua este egală cu noaptea. [
Var.:
echinóx, echinoxuri s. n.] – Din
lat. aequinoctium, fr. équinoxe.