echilibror (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ECHILIBRÓR, echilibroare, s. n. Dispozitiv cu ajutorul căruia se echilibrează țevile tunurilor. – Din
fr. équilibreur.echilibror (Dicționar de neologisme, 1986)ECHILIBRÓR s.n. Dispozitiv cu ajutorul căruia se menține echilibrul. [Cf. fr.
équilibreur].
echilibror (Marele dicționar de neologisme, 2000)ECHILIBRÓR s. n. dispozitiv care menține echilibrul. (< fr. échilibreur)
echilibror (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)echilibrór (-li-bror) s. n.,
pl. echilibroáreechilibror (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ECHILIBRÓR, echilibroare, s. n. Dispozitiv cu ajutorul căruia se echilibrează țevile tunurilor. — Din
fr. équilibreur.