echilibra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ECHILIBRÁ, echilibrez, vb. I.
Tranz. și
refl. A aduce sau a fi în stare de echilibru; a (se) cumpăni. ♦
Tranz. A face ca două valori, prețuri, bugete etc. să fie în proporție justă una față de cealaltă. – Din
fr. équilibrer.echilibra (Dicționar de neologisme, 1986)ECHILIBRÁ vb. I. tr. A pune, a ține în echilibru. ♦ A fixa proporțiile juste dintre două sau mai multe lucruri, situații etc. ♦ A face ca veniturile dintr-un buget să fie (aproape) egale cu cheltuielile. [Cf. fr.
équilibrer].
echilibra (Marele dicționar de neologisme, 2000)ECHILIBRÁ vb. 1. tr., refl. a (se) ține în echilibru, a (se) cumpăni. II. tr. 1. a efectua o echilibrare. 2. a face ca veniturile dintr-un buget să fie egale cu cheltuielile. (< fr.
équilibrer)
echilibra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)echilibrá (a ~) (-li-bra-) vb.,
ind. prez. 3
echilibreázăechilibra (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ECHILIBRÁ, echilibrez, vb. I.
Tranz. și
refl. A aduce sau a fi în stare de echilibru; a (se) cumpăni. ♦
Tranz. A face ca două valori, prețuri, bugete etc. să fie în proporție justă una față de cealaltă. — Din
fr. équilibrer.echilibrà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)echilibrà v. a pune sau a ținea în echilibru.