dvori (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DVORÍ, dvoresc, vb. IV.
Intranz. (
Înv.) A servi, a sluji la curtea unui domnitor sau a unui boier. – Din
sl. dvoriti.dvori (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)dvorí (-résc, -ít), vb. –
1. A servi. –
2. A sta la curte, a duce viață de curtean. –
3. A munci. –
4. A aștepta.
Sl. dvoriti „a servi,” de la
dvorŭ „curte”. –
Der. dvorbă, s. f. (serviciu la curte), din
sl. dvorĭba „adunare”;
dvorean, s. m. (curtean; slujbaș al domnitorului). Sînt cuvinte
înv.,
cf. vorbă, vornic.dvori (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dvorí (a ~) (
înv.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. dvorésc, imperf. 3
sg. dvoreá; conj. prez. 3
să dvoreáscădvori (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DVORÍ, dvoresc, vb. IV.
Intranz. (
Înv.) A servi, a sluji la curtea unui domnitor sau a unui boier. — Din
sl. dvoriti.dvorì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dvorì v. od. a servi la Curte:
la spatele fiecărui boier dvoria câte o slugă NEGR. [Vechiu-rom.
dvori, a servi în genere = slav. DVORITI].