durbacă - explicat in DEX

durbacă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DURBÁCĂ, durbace, s. f. 1. Cada teascului de struguri. 2. Vas cu apă rece în care se află serpentina alambicului de țuică. – Cf. tc. dibek.

durbacă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
durbácă (-ắci), s. f. – 1. Cada teascului de struguri. – 2. Vas cu apă rece la alambic. Tc. dibek (Șeineanu, II, 165), cf. alb. dübek „ciubăr”.

durbacă (Dicționaru limbii românești, 1939)
durbácă f., pl. e și ăcĭ (turc. dibek, piŭă, ca arșic, arșa din ašyk, aša; alb. dübek, putineĭ). Munt. Mold. sud. Cada teasculuĭ de strugurĭ. Refrigerantu ]n care e serpentinu la facerea rachiuluĭ (V. țigher). Cadă de vre-o 40 de vedre.

durbacă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
durbácă s. f., g.-d. art. durbácei; pl. durbáce

durbacă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
durbacă f. coșul sau cada teascului. [Cf. turc. DIBEK, cadă mare].

durbacă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DURBÁCĂ, durbace, s. f. 1. Cada teascului de struguri. 2. Vas cu apă rece în care se află serpentina alambicului de țuică. — Cf. tc. d i b e k.