durativ - explicat in DEX

durativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DURATÍV, -Ă, durativi, -e, adj. (Despre verbe) Care arată că o acțiune durează, nu este momentană; (despre timpurile verbelor) care arată că o acțiune este în curs de desfășurare, nu este terminată. – Din fr. duratif.

durativ (Dicționar de neologisme, 1986)
DURATÍV, -Ă adj. (Despre verbe sau timpuri verbale) Care arată o acțiune care durează, care este în desfășurare. [Cf. fr. duratif, it. durativo].

durativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DURATÍV, -Ă adj. (despre verbe) care arată că o acțiune este în desfășurare, durează; imperfectiv. (< fr. duratif)

durativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
duratív adj. m., pl. duratívi; f. duratívă, pl. duratíve

durativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DURATÍV, -Ă, durativi, -e, adj. (Despre verbe) Care arată că o acțiune durează, nu este momentană; (despre timpurile verbelor) care arată că o acțiune este în curs de desfășurare, nu este terminată. — Din fr. duratif.