duo - explicat in DEX

duo (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DÚO, duouri, s. n. (Muz.) Duet. – Din fr. duo.

duo (Dicționar de neologisme, 1986)
DUO- Element prim de compunere savantă cu sensul de „doi”, „dublu”. [Pron. du-o-. / < it., lat. duo].

duo (Dicționar de neologisme, 1986)
DÚO s.n. Duet. [Pron. du-o. / < it., fr. duo].

duo (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
dúo s. n. – Compoziție muzicală executată pe două voci. It. duo. – Der. duet, s. n., din it. duetto; duetist, s. m., din fr. duettiste.

duo (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DU(O)- elem. duo¹-.

duo (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DUO¹- elem. „doi”, „dublu”. (< fr. duo-, cf. lat. duo)

duo (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DÚO² s. n. duet (2). (< it. duo)

duo (Dicționaru limbii românești, 1939)
dúo n., fără pl. (it. duo = due, doĭ). Duet.

duo (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!dúo s. n., art. dúoul; pl. dúouri

duo (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DÚO, duouri, s. n. (Muz.) Ansamblu de două instrumente care execută împreună o compoziție muzicală, fiecare având o partitură separată; lucrare pentru acest ansamblu. — Din fr. duo.