dudă - explicat in DEX

dudă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DÚDĂ, dude, s. f. Fructul dudului; agudă. – Dud + suf. -ă.

dudă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
dúdă (-de), s. f. – (Olt., Trans.) Canal, fistulă. Sb., mag. duda (Candrea; Scriban). – Der. dudoi, s. m. (Trans., corn făcut din coajă de cireș); dudulean, s. m. (Trans., știulete de porumb; Olt., tulpină de ceapă); duduloi, s. n. (Olt., canal; tulpină de ceapă).

dudă (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) dúdă f., pl. e. Munt. Rodu duduluĭ.

dudă (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) dúdă f., pl. e (rut. pol. ung. duda, rus. litv. dudá, tilincă, fluĭer, cimpoĭ, bg. dudúk, d. turc. düdük, fluĭer. Bern. 1, 233. V. dudăŭ). Trans. Burlan de sobă (V. urlă). Vc. Tilincă de dovleac. (V. carabă).

dudă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dúdă s. f., g.-d. art. dúdei; pl. dúde

dudă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dudă f. rodul dudului, bun de mâncare.

dudă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dudă f. Tr. mic coș de fum (la cuptor sau sobă). [Dintr’un primitiv dud, de origină necunoscută, de unde și derivatele dudulean, dudureață și duduruz].

dudă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DÚDĂ, dude, s. f. Fructul dudului; agudă. — Din dud.