ducăreț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DUCĂRÉȚ, -EÁȚĂ,ducăreți, -e, adj. (Fam.) Umblăreț. – Duce + suf. -ăreț.
ducăreț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DUCĂRÉȚ, -EÁȚĂ,ducăreți, -e, adj. (Fam.) Umblăreț. — Duce1 + suf. -ăreț.