drojdioară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DROJDIOÁRĂ,drojdioare, s. f. Diminutiv al lui drojdie (2); drojdiuță. [Pr.: -di-oa-] – Drojdie + suf. -ioară.
drojdioară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) drojdioáră(-di-oa-) s. f., g.-d. art. drojdioárei; pl. drojdioáre
drojdioară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DROJDIOÁRĂ,drojdioare, s. f. Diminutiv al lui drojdie (2); drojdiuță. [Pr.: -di-oa-] — Drojdie + suf. -ioară.