drojdie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DRÓJDIE, drojdii, s. f. 1. Substanță depusă dintr-un lichid pe fundul unui vas. ◊
Expr. A fi (sau
a sta, a se afla etc.)
pe drojdie (sau
pe drojdii) = a fi la capătul resurselor materiale, a nu mai avea aproape nici un ban. ♦ Zaț de cafea.
2. (În sintagma)
Rachiu de drojdie (și eliptic) = rachiu făcut din drojdie (
1) de vin.
3. Fig. Rămășiță, reminiscență, urmă.
4. Fig. (La
sg., cu sens colectiv;
peior.) Elemente declasate, corupte ale unei societăți; pleavă, gunoi.
5. Nume dat unor ciuperci microscopice unicelulare care trăiesc în colonii și de obicei produc fermentația alcoolică în materii zaharoase. ♦ Preparat industrial făcut din una dintre aceste ciuperci (a berii), întrebuințat ca ferment pentru dospirea aluatului. – Din
sl. droždijen.drojdie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)drójdie (drójdii), s. f. –
1. Zaț. –
2. Sediment. –
3. Ferment, preparat industrial întrebuințat ca ferment pentru dospirea aluatului.
Megl. (
drujdeală).
Sl. droždije (Miklosich,
Slaw. Elem., 21; Miklosich,
Lexicon, 176; Cihac, II, 102; Conev 88),
cf. bg. droždie, sb. drožda, slov.
droždije, ceh.,
rus. droždi. –
Der. drojdios, adj. (dens, plin de drojdie, impur).
drojdie (Dicționaru limbii românești, 1939)drójdie f. (vsl.
droždiĭe, droštiĭa, bg.
droždie, rus. droždi, drožži,
d. vgerm. trusana,
ngerm. drusen,
engl. dregs
). Ceĭa ce se depune pe fundu vasuluĭ dintr’un lichid. drojdie de vin, de cafea. Drojdie de bere, țaĭcă,
ferment care conține o cĭupercă microscopică (saccarómyces cerevisiae
) care face să dospească aluatu. Fig.
Lepădătură, gunoĭ social: aceștĭ oamenĭ îs drojdia societățiĭ.
drojdie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)drójdie (-di-e) s. f.,
art. drójdia (-di-a), g.-d. art. drójdiei; pl. drójdii, art. drójdiile (-di-i-)drojdie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)drojdie f.
1. rămășiță din fermentarea vinului în buți: drojdia e întrebuințată de brutari la dospitul pâinii și de rachieri la facerea rachiului de drojdie;
2. fig. lepădătură:
drojdia societății. [Slav. DROJDIĬE].
drojdie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DRÓJDIE, drojdii, s. f. 1. Substanță dintr-un lichid care se depune pe fundul unui vas. ◊
Expr. A fi (sau
a sta, a se afla etc.)
pe drojdie (sau
pe drojdii) = a fi la capătul resurselor materiale, a nu mai avea aproape niciun ban. ♦ Zaț de cafea.
2. (Și în sintagma
rachiu de drojdie) Rachiu făcut din drojdie (1) de vin.
3. Fig. Rămășiță, reminiscență, urmă.
4. Fig. (La
sg., cu sens colectiv;
peior.) Elemente declasate, corupte ale unei societăți; pleavă, gunoi.
5. Nume dat unor ciuperci microscopice unicelulare care trăiesc în colonii și de obicei produc fermentația alcoolică în materii zaharoase. ♦ Preparat industrial făcut din una dintre aceste ciuperci (a berii), întrebuințat ca ferment pentru dospirea aluatului. — Din
sl. droždiia.