dregătorie - explicat in DEX

dregătorie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DREGĂTORÍE, dregătorii, s. f. Demnitatea, funcția de dregător. [Var.: (înv. și reg.) diregătoríe s. f.] – Dregător + suf. -ie.

dregătorie (Dicționaru limbii românești, 1939)
dregătoríe f. (d. dregător). Vechĭ. Funcțiune maĭ însemnată. – Și direg- și dereg-.

dregătorie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dregătoríe s. f., art. dregătoría, g.-d. art. dregătoríei; pl. dregătoríi, art. dregătoríile

dregătorie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dregătorie f. funcțiune înaltă.

dregătorie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DREGĂTORÍE, dregătorii, s. f. Demnitatea, funcția de dregător. [Var.: (înv. și reg.) diregătoríe s. f.] — Dregător + suf. -ie.