dregător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DREGĂTÓR, dregători, s. m. (În Țara Românească și în Moldova) Demnitar la curtea domnească având atribuții în sfatul domnesc, în administrație, justiție, armată;
p. gener. conducător; înalt funcționar [
Var.: (
înv. și
reg.)
diregătór s. m.] –
Drege +
suf. -ător.