draniță - explicat in DEX

draniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DRÁNIȚĂ, dranițe, s. f. Fiecare dintre scândurelele subțiri de lemn de brad, mai mari decât șindrila, cu care se acoperă unele case țărănești. – Din rus. dranița, ucr. dranyc'a.

draniță (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
drániță (dránițe), s. f. – Șindrilă, șiță. Pol., rus. dranica (Cihac, II, 101), cf. mag. dránica. – Der. drăniți, vb. (a acoperi cu șindrilă); drănițit, s. n. (dispunerea șindrilei); drănicer, s. m. (persoană care face șindrile).

draniță (Dicționaru limbii românești, 1939)
drániță f., pl. e (vsl. *dránica, d. drati, dŭrati, a despica, sŭ-drati, a sfîșia, a zdrențuĭ; rus. dranica; pol. dranica; ung. dránica, draniță. V. dîră, zdreanță). Nord. Șindilă de acoperit casa. Șindilă la zmeĭele cele marĭ. Fc. Corlată, polița de deasupra vetreĭ. – Și zdraniță. V. despicătură.

draniță (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
drániță, -e. s.f. – Șindrilă, șiță; scândurică subțire, prevăzută cu șanțuri, care se îmbină una cu cealaltă; spre diferență de șiță „scândurică simplă„. Se confecționează din lemn de esență tare. – Din rus. dranica (Cihac cf. DER).

draniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
drániță s. f., g.-d. art. drániței; pl. dránițe

draniță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
draniță f. șindrilă mai lungă: case cu draniță CR. [Rus. DRANIȚA].

draniță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DRÁNIȚĂ, dranițe, s. f. Fiecare dintre scândurelele subțiri de lemn de brad, mai mari decât șindrila, cu care se acoperă unele case țărănești. — Din rus. dranița, ucr. dranyc'a.