drapa - explicat in DEX

drapa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DRAPÁ, drapez, vb. I. 1. Tranz. A împodobi sau a acoperi o fereastră, o ușă etc. cu o draperie; a acoperi un perete, o mobilă etc. cu stofă aranjată în cute. ♦ A aranja un obiect de îmbrăcăminte în cute dispuse artistic. 2. Tranz. și refl. A (se) îmbrăca cu un veșmânt larg care cade în falduri. – Din fr. draper.

drapa (Dicționar de neologisme, 1986)
DRAPÁ vb. I. 1. tr. A acoperi, a împodobi cu o draperie. ♦ A dispune o stofă în formă de draperie. 2. tr., refl. A (se) îmbrăca într-un veșmânt larg, cu falduri. ♦ tr. (Fig.) A acoperi, a camufla ceva. [< fr. draper].

drapa (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
drapá (drapéz, drapát), vb. – A potrivi, a aranja o haină îmbrăcată. Fr. draper, de la drap „postav”. – Der. drapel, s. n., din fr. drapeau, pe baza paralelismului anneauinel; draperie, s. f., din fr. draperie.

drapa (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DRAPÁ vb. I. tr. 1. a acoperi, a împodobi cu o draperie. ◊ a dispune o stofă în formă de draperie. ◊ a reda un veșmânt (în pictură și sculptură). 2. (fig.) a acoperi, a camufla ceva. II. tr. refl. a (se) îmbrăca într-un veșmânt larg, cu falduri. (< fr. draper)

drapa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
drapá (a ~) vb., ind. prez. 3 drapeáză

drapà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
drapà v. 1. a garnisi cu draperii: a drapa o fereastră; 2. a dispune în formă de draperie: a drapa o ștofă; 3. fig. a acoperi: cu voi drapându-și nula EM.

drapa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DRAPÁ, drapez, vb. I. 1. Tranz. A împodobi sau a acoperi o fereastră, o ușă etc. cu o draperie; a acoperi un perete, o mobilă etc. cu stofă aranjată în cute. ♦ A aranja un obiect de îmbrăcăminte în cute dispuse artistic. 2. Tranz. și refl. A (se) îmbrăca cu un veșmânt larg care cade în falduri. — Din fr. draper.