drămui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DRĂMUÍ, drămuiesc, vb. IV.
Tranz. A măsura, a cântări, a socoti sau a împărți cu precizie un material, o substanță etc.; a drămălui. ♦
Fig. A împărți, a alege după o matură chibzuință și în amănunt. –
Dram +
suf. -ui.