drămui - explicat in DEX

drămui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DRĂMUÍ, drămuiesc, vb. IV. Tranz. A măsura, a cântări, a socoti sau a împărți cu precizie un material, o substanță etc.; a drămălui. ♦ Fig. A împărți, a alege după o matură chibzuință și în amănunt. – Dram + suf. -ui.

drămui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
drămuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drămuiésc, imperf. 3 sg. drămuiá; conj. prez. 3 să drămuiáscă

drămui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DRĂMUÍ, drămuiesc, vb. IV. Tranz. A măsura, a cântări, a socoti sau a împărți cu precizie, minuțios, un material, o substanță etc.; a drămălui. ♦ Fig. A împărți, a alege după o matură chibzuință și în amănunt. — Dram + suf. -ui.

drămuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
drămuì v. a cântări, a cumpăni.