drajonaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DRAJONÁJ, drajonaje, s. n. (
Bot.) Drajonare. – Din
fr. drageonnage.drajonaj (Dicționar de neologisme, 1986)DRAJONÁJ s.n. Proprietatea anumitor plante de a produce drajoni. [< fr.
drageonnage].
drajonaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)DRAJONÁJ s. n. drajonare. (< fr.
drageonnage)
drajonaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)drajonáj s. n.,
pl. drajonájedrajonaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DRAJONÁJ, drajonaje, s. n. (
Bot.) Drajonare. — Din
fr. drageonnage.