dragor - explicat in DEX

dragor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DRAGÓR, (1) dragori, s. m., (2) dragoare, s. n. 1. S. m. Muncitor care manevrează comenzile unei drage (1). 2. S. n. Navă de luptă special amenajată pentru îndepărtarea minelor marine. – Din fr. dragueur.

dragor (Dicționar de neologisme, 1986)
DRAGÓR s.m. Muncitor care conduce o dragă. [Cf. fr. dragueur].

dragor (Dicționar de neologisme, 1986)
DRAGÓR s.n. 1. Navă mică de luptă folosită la deminare. 2. Avion sau hidroavion special amenajat pentru dragarea minelor marine magnetice. [Pl. -oare. / cf. fr. dragueur].

dragor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DRAGÓR I. s. m. muncitor care conduce o dragă. II. s. n. navă militară cu pescaj redus sau (hidro)avion special pentru dragarea minelor marine magnetice. (< fr. dragueur)

dragor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dragór¹ (persoană) s. m., pl. dragóri

dragor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dragór² (navă) s. n., pl. dragoáre

dragor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DRAGÓR, (1) dragori, s. m., (2) dragoare, s. n. 1. S. m. Muncitor care manevrează comenzile unei drage (1). 2. S. n. Navă de luptă special amenajată pentru îndepărtarea minelor marine. — Din fr. dragueur.