dragon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DRAGÓN1, dragoane, s. n. Șiret confecționat din fir metalic și terminat cu un ciucure, care se prinde la mânerul sabiei. – Din
fr. dragonne.dragon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DRAGÓN2, dragoni, s. m. I. 1. Monstru fabulos, închipuit cu gheare de leu, aripi de vultur și coadă lungă de șarpe.
2. Specie de șopârlă care trăiește pe copaci în unele regiuni tropicale, având de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii în formă de aripi
(Draco volans). 3. Reprezentare heraldică având profilul unui chip omenesc cu barba formată din șerpi încolăciți.
4. (
Art.) Numele unei constelații din emisfera boreală, dispusă într-un șir lung de stele terminat cu un fel de cap; (
pop.) Balaurul.
II. Soldat din cavalerie care lupta atât călare, cât și pedestru. – Din
fr. dragon.dragon (Dicționar de neologisme, 1986)DRAGÓN1 s.m. 1. Animal fabulos închipuit cu aripi de vultur, gheare de leu și coadă de șarpe. ♦ Reprezentare plastică a acestui animal.
2. Șopârlă tropicală care trăiește pe copaci și care are de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii ca niște aripi.
3. Numele unei constelații din emisfera boreală, alcătuită dintr-un șir lung de stele. [< fr.
dragon].
dragon (Dicționar de neologisme, 1986)DRAGÓN2 s.m. Cavalerist astfel echipat încât să poată lupta și pe jos. [Var.
zdragon, drahon, zdrahon s.m. / < fr.
dragon, it.
dragone].
dragon (Dicționar de neologisme, 1986)DRAGÓN s.n. Galon cu șnur care împodobește garda unei săbii. [Pl.
-oane. / < fr.
dragonne].
dragon (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)dragón1, dragóni, s.m. (înv.)
1. soldat de cavalerie francez.
2. (fig.) femeie țeapănă.
dragon (Marele dicționar de neologisme, 2000)DRAGÓN1 s. m. I. 1. animal imaginat cu cap și aripi de vultur, gheare de leu, trup și coadă de șarpe. 2. reprezentare heraldică a unui chip omenesc cu barba din șerpi încolăciți. 3. șopârlă tropicală, pe copaci, care are de-a lungul corpului două excrescențe ale pielii ca niște aripi. 4. pește marin care, în timpul zilei, stă îngropat în nisip, noaptea fiind foarte activ; drac-de-mare. 5. ambarcație cu două vele de suprafață mare; velă triunghiulară suplimentară. II. cavalerist astfel echipat încât să poată lupta și pe jos. (< fr.
dragon)
dragon (Marele dicționar de neologisme, 2000)DRAGÓN2 s. n. șiret din fir metalic terminat cu un ciucure, care împodobește garda unei săbii. (< fr.
dragonne)
dragon (Dicționaru limbii românești, 1939)1) *dragón m. (fr.
dragon, germ.
dragoner. V.
drăgan, drac, zdrahon). Soldat de cavaleria în Francia ș.a. instruit în vechime și p. lupta de jos și numit așa de la balauru (fr.
dragon) pe care și-l alesese cavaleria ca simbol al greutăților de învins (maĭ vechĭ
dragán, drăgán și
dragún, d. pol.
dragan, dragun, rus.
dragún).
Zool. Un fel de șopîrlă nevătămătoare.
dragon (Dicționaru limbii românești, 1939)2) dragón n., pl.
oane (fr.
dragonne). Cureaŭa de mîneru săbiiĭ și de la lance. – Maĭ corect ar fi
dragonă, f., pl.
e.