dragobete (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)Dragobéte s. m. –
1. (
Olt.) Nume dat fiului Babei
Dochia, personaj mitic născocit de fantezia populară. –
2. Sărbătoare populară de la 3 martie, considerată sărbătoarea păsărilor. Origine incertă. Pare a proveni din
sb. drugobrat „cumnat”.
dragobete (Dicționaru limbii românești, 1939)dragobéte m. (slav).
Sud. Un sfînt serbat de popor la 3 Martie.
dragobete (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dragobete m. numele zilei de 1 Martie când se face apa de dragoste:
Dragobete cap de primăvară. Credințele poporului reprezintă pe Dragobete ca pe un flăcău iubitor, care umblă prin păduri după fetele și femeile ce profanează, lucrând, ziua-i consacrată. [Formă oltenească din
Dragu (cf.
brabete =
vrabie)].