drămui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DRĂMUÍ, drămuiesc, vb. IV.
Tranz. A măsura, a cântări, a socoti sau a împărți cu precizie un material, o substanță etc.; a drămălui. ♦
Fig. A împărți, a alege după o matură chibzuință și în amănunt. –
Dram +
suf. -ui.drămui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)drămuí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. drămuiésc, imperf. 3
sg. drămuiá; conj. prez. 3
să drămuiáscădrămui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DRĂMUÍ, drămuiesc, vb. IV.
Tranz. A măsura, a cântări, a socoti sau a împărți cu precizie, minuțios, un material, o substanță etc.; a drămălui. ♦
Fig. A împărți, a alege după o matură chibzuință și în amănunt. —
Dram +
suf. -ui.drămuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)drămuì v. a cântări, a cumpăni.