douăzeci - explicat in DEX

douăzeci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DOUĂZÉCI num. card. Număr având în numărătoare locul între nouăsprezece și douăzeci și unu. ◊ (Adjectival) Douăzeci de cărți. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Secolul douăzeci. ◊ (Intră în componența num. adverbial) De douăzeci de ori. ◊ (Intră în componența num. distributiv) Câte douăzeci de mașini. ◊ (Substantivat) Cinci de douăzeci. [Pr.: do-uă-] – Două + zeci.

doŭăzecĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
doŭă-zécĭ num. De doŭă orĭ zece (20).

douăzeci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
douăzéci num.; 20/XX

douăzeci (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
douăzeci num. de două ori zece.

douăzeci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DOUĂZÉCI num. card. Număr având în numărătoare locul între nouăsprezece și douăzeci și unu. ◊ (Adjectival) Douăzeci de cărți. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Secolul douăzeci. ◊ (Intră în componența num. adverbial) De douăzeci de ori. ◊ (Intră în componența num. distributiv) Câte douăzeci de mașini. ◊ (Substantivat) Cinci de douăzeci. [Pr.: do-uă-] — Două + zeci.