dospi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DOSPÍ, pers. 3
dospește, vb. IV.
Intranz. 1. (Despre aluat) A se transforma într-o masă afânată, crescută sub acțiunea unui ferment sau a unei substanțe chimice specifice introduse intenționat.
2. (Despre alimente) A suferi un proces (natural) de fermentație, modificându-și (în bine sau în rău) gustul sau aspectul.
3. (Despre unele materii organice) A fermenta sub acțiunea unor fermenți naturali, în condiții specifice de căldură, umezeală etc. – Din
scr. dospeti.dospi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)dospí (-pésc, dospít), vb. – A fermenta.
Sl. dospĕti „a se coace” (Miklosich,
Slaw. Elem., 21; Miklosich,
Lexicon, 173; Cihac, II, 100; Iordan,
Dift., 137),
cf. sb. dospjeti „a se coace”,
ceh. dospeti, rus. dospjeti „a se coace”. –
Der. dospeală, s. f. (fermentație; drojdie de bere);
nedospit, adj. (care nu este dospit).
dospi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dospí (a ~) vb.,
ind. prez. 3
sg. dospéște, imperf. 3
sg. dospeá; conj. prez. 3
să dospeáscădospi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DOSPÍ, pers. 3
dospește, vb. IV.
Intranz. 1. (Despre aluat) A se transforma într-o masă afânată, crescută sub acțiunea unui ferment sau a unei substanțe chimice specifice introduse intenționat.
2. (Despre alimente) A suferi un proces (natural) de fermentație, modificându-și (în bine sau în rău) gustul sau aspectul.
3. (Despre unele materii organice) A fermenta sub acțiunea unor fermenți naturali, în condiții specifice de căldură, umezeală etc. — Din
sb. dospeti.dospì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dospì v. a (se) umfla prin coacere, a fermenta. [Slav. DOSPIETI, a efectua (românește cu sensul restrâns)].