dospitor - explicat in DEX

dospitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DOSPITÓR, -OÁRE, dospitori, -oare, s. n., s. f. 1. S. n. Cameră special amenajată într-o fabrică de pâine, în care este pus la dospit aluatul. 2. S. f. Poliță pe care se așază cașul ca să dospească. – Dospi + suf. -tor.

dospitor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
DOSPITÓR, -OÁRE, dospitori, -oare, adj. (Neobișnuit) Moleșitor. – Din dospi + suf. -(i)tor.

dospitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DOSPITÓR, dospitoare, s. n. 1. Cameră special amenajată într-o fabrică de pâine, în care este pus la dospit aluatul. – Dospi + suf. -tor.

dospitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dospitór (încăpere) s. n., pl. dospitoáre

dospitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DOSPITÓR, -OÁRE, dospitori, -oare, s. n., s. f. 1. S. n. Cameră special amenajată într-o fabrică de pâine, în care este pus la dospit aluatul. 2. S. f. Poliță pe care se așază cașul ca să dospească. — Dospi + suf. -tor.