dospitoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DOSPITOÁRE, dospitori, s. f. 2. Poliță pe care se așază cașul ca să dospească. –
Dospi +
suf. -tor.dospitoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dospitoáre (poliță)
s. f.,
g.-d. art. dospitórii; pl. dospitóri