dospeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DOSPEÁLĂ, dospeli, s. f. Faptul de
a dospi; (
concr.) substanță folosită pentru a face să dospească un aluat; plămădeală. –
Dospi +
suf. -eală.dospeală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dospeálă s. f.,
g.-d. art. dospélii; pl. dospélidospeală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DOSPEÁLĂ, dospeli, s. f. Faptul de
a dospi;, (
concr.) substanță folosită pentru a face să dospească un aluat; plămădeală. —
Dospi +
suf. -eală.