dorobănțesc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DOROBĂNȚÉSC, -EÁSCĂ, dorobănțești, adj. (
Înv.) Al dorobanților, privitor la dorobanți. –
Dorobanț +
suf. -esc.dorobănțesc (Dicționaru limbii românești, 1939)dorobănțésc, -eáscă adj. De dorobanț.
Fig. Iron. Bătaĭe dorobănțească, bătaĭe strașnică. – Adv.
-ește.dorobănțesc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dorobănțésc adj. m.,
f. dorobănțeáscă; pl. m. și
f. dorobănțéștidorobănțesc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DOROBĂNȚÉSC, -EÁSCĂ, dorobănțești, adj. (
Înv.) Al dorobanților, privitor la dorobanți. —
Dorobanț +
suf. -esc.