donicioară(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DONICIOÁRĂ,donicioare, s. f. Diminutiv al lui doniță. – Doniță + suf. -ioară.
donicioară(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) donicioáră s. f., g.-d. art. donicioárei; pl. donicioáre
donicioară(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DONICIOÁRĂ,donicioare, s. f. Diminutiv al lui doniță. — Doniță + suf. -ioară.