dondăni - explicat in DEX

dondăni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DONDĂNÍ, dondănesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. și tranz. A bombăni, a mormăi, a bodogăni. ♦ A spune vorbe fără legătură. ♦ Tranz. (Rar) A bate pe cineva la cap, a-l pisa. 2. Tranz. A flecări, a îndruga. [Var.: dondăí vb. IV] – Formație onomatopeică.

dondăni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dondăní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dondănésc, imperf. 3 sg. dondăneá; conj. prez. 3 să dondăneáscă

dondăni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DONDĂNÍ, dondănesc, vb. IV. (Pop.) 1. Intranz. și tranz. A bombăni, a mormăi, a bodogăni. ♦ A spune vorbe fără legătură. ♦ Tranz. (Rar) A bate pe cineva la cap, a-l pisa. 2. Tranz. A flecări, a îndruga. [Var.: dondăi vb. IV] — Formație onomatopeică.

dondănì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dondănì v. Mold. a mormăi: tot așa dondăni el din gură CR. [Onomatopee: don ! don ! exprimând sunetul clopotelor (cf. dăndănì)].