dondăni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DONDĂNÍ, dondănesc, vb. IV. (
Pop.)
1. Intranz. și
tranz. A bombăni, a mormăi, a bodogăni. ♦ A spune vorbe fără legătură. ♦
Tranz. (Rar) A bate pe cineva la cap, a-l pisa.
2. Tranz. A flecări, a îndruga. [
Var.:
dondăí vb. IV] – Formație onomatopeică.
dondăni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dondăní (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. dondănésc, imperf. 3
sg. dondăneá; conj. prez. 3
să dondăneáscădondăni (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DONDĂNÍ, dondănesc, vb. IV. (
Pop.)
1. Intranz. și
tranz. A bombăni, a mormăi, a bodogăni. ♦ A spune vorbe fără legătură. ♦
Tranz. (Rar) A bate pe cineva la cap, a-l pisa.
2. Tranz. A flecări, a îndruga. [
Var.:
dondăi vb. IV] — Formație onomatopeică.
dondănì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dondănì v. Mold. a mormăi:
tot așa dondăni el din gură CR. [Onomatopee:
don ! don ! exprimând sunetul clopotelor (cf.
dăndănì)].