domniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DOMNÍȚĂ, domnițe, s. f. Fiică (sau soție) de domn (
3); prințesă. ♦ (Poetic și
fam.) Termen cu care un bărbat se adresează unei femei tinere. –
Doamnă +
suf. -iță.domniță (Dicționaru limbii românești, 1939)domníță f., pl.
e. Vechĭ. Soție de principe. Fiĭcă de principe.
domniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)domníță s. f.,
g.-d. art. domníței; pl. domníțedomniță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)domniță f. od. fiica Domnitorului, principesă:
plânge și suspină tânăra Domniță BOL.
domniță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DOMNÍȚĂ, domnițe, s. f. Fiică (sau soție) de domn (3); prințesă. ♦ (Poetic și
fam.) Termen cu care un bărbat se adresează unei femei tinere. —
Doamnă +
suf. -iță.